- Duduie, aş dori un loc la interval…dacă sunteţi bună…
- …
- …că drăguţă am văzut că sunteţi, dar bună…
- Nu-i nimeni acolo?
- Nu stiu…e cineva?
- Nu!
- Atunci nu-i nimeni!
Cineva mi-a spus saptamana trecuta ca am un talent special de a-mi complica viata cu oameni sau situatii idioate, din care mereu am de suferit. E adevarat! De exemplu:
Acum doua saptamani am primit un contract de la Bucuresti, pe care urma sa il depun la finante, cat mai repede posibil. Dat fiind ca habar nu am cum functioneaza aceasta institutie si nici nu ma intereseaza catusi de putin, lunea trecuta am luat contractul si m-am dus foarte increzatoare la biroul de informatii al Asoctiatiei Nationale de Admininstrare Fiscala. Foarte amabila doamna de la microfon ma trimite la: ‘Camera 6 va rog, pentru inregistrari contracte’.
Ajung si la Camera 6 dupa ce ma pierd pe cateva coridoare, unde pe usa scria asa: ‘Persoanele fizice sa se adreseze la Camera 4′ si o sageata spre camera respectiva. OK! Ma indrept spre Camera 4, unde vad mazgalit alt A4 cu textul: “Pentru inregistrari contracte si declaratiile 070,020 -> camera 6′
Is this ping pong or what? nevermind…
Ma intorc la prima camera, bat la usa si intru: trei doamne si o multime de dosare…
- Buna ziua, as dori sa inregistrez un contract…
- Ce fel de contract?
Buna intrebare, ma gandeam…ma uit repede pe el si raspund:
- Pentru agent de ‘oareşce treaba’.
- Aaa, dati-mi sa vad despre ce e vorba…Stiti ca data limita de depunere era 31 ianuarie? Iar contractul pe contractul asta scrie 16 octombrie, acum veniti cu el?
- Pai am lucrat pentru o firma din Bucuresti si doar saptamana trecuta s-au obosit sa imi trimita si mie contractul.
- Si eu de ce v-as crede? Scrie undeva ca l-ati primit saptamana trecuta? Nu!
- Da e adevarat, nu scrie…va trebui sa ma credeti pe cuvant!
- Veniti cu copie dupa buletin, dupa contract, declaratia 070 si vedem ce facem cu dvs!
- Am inteles. La revedere!
‘Vedem ce facem cu dvs?’ Eu zic sa stergeti pe jos cat doriti, da’ cafea nu va aduc!
Ii povestesc mamei ce am patitt, Face ea rost de declaratie, aflam si cum se completeaza (nimic nu intelegeam din ea), iar vineri imi incerc din nou norocul la Camera 6…sau 4…
- Buna ziua, am venit sa inregistrez un contract.
- Pana la ora 3, va rog!
- Ma scuzati, stiam ca e pana la 4.
- Scrie pe usa orarul domnisoara! Pana la 3!
- Ok, am inteles, ma scuzati!
- Da ce contract aveti?
- ‘Agent de oareşce’…
- Haideti sa vad…
Ia toate foile si copiile si mama lor, se uita peste ele dupa care se rasteste din nou la mine:
- Pai si copia dupa declaratie?
- Ce copie dupa declaratie?
- Dupa 070, domnisoara! Pe ce vreti sa pun stampila?!
Habar nu am si nici nu ma intereseaza, ma gandeam…
- Daca aduc copia in doua minute ma mai primiti?
- Nu stiu…depinde!
Ies din camera cu pricina, fug la un xerox si ma intorc in cinci minute. Usa inchisa. Bat totusi la usa…imi deschide doamna nervoasa:
- Nu mai veniti acuma, haideti luni!
Luni, ora 13.30:
Intru din nou la Camera 6:
- Buna ziua, as dori sa inregistrez un contract…
- Ce fel de contract?
- Pentru agent de ‘oareşce treaba’.
Il ia, se uita peste el si surprinzator totul e ok.
- Da! E bine, tot ce va mai trebuie acum e un dosar!
- Un dosar? Pai am unul de plastic in geanta…
- Aia e mapa de plastic domnisoara! Am zis dosar!
- …
- Mergeti repede aici langa tribunal la xerox ca sigur au si dosare…pana atunci eu vi le semnez.
NICE, am scapat de amenda…revin bucuroasa cu dosarul si dau sa plec cu gandul ca am scapat.
- Unde plecati? Cu dosarul asta mergeti la Camera 9 la registratura!
NO WAY!!
- Adica trebuie sa ma duc cu dosarul acesta la alta camera?
- Da domnisoara, la registratura!
- Am inteles! Multumesc mult! La revedere!
Gasesc Camera 9, in cealalta parte a cladirii…avea o usa termopan si un gemulet: inauntru doua doamne povesteau. Incerc sa ma fac remarcata, nu reusesc. Bat la usa si intru:
- Buna ziua, camera 9?
- Da va rog nu intrati inauntru!!! Asteptati la ghiseu!
Ies, inchid usa, ma uit pe geam si zambesc…se deschide geamul:
- Buna ziua!
- Buna ziua si ma scuzati, nu am stiut unde sa astept.
- Nici o problema, dati-mi dosarul!
Stampileaza ceva dupa care imi da inapoi copia dupa declaratie si zice:
- Atat!
- Atat?! Adica am terminat?
- Da, domnisoara!
- Multumesc, la revedere!
Dau sa ies cat mai repede din cladire si vad scris pe un perete:
‘In aceasta institutie nu se primesc atentii’
HA, HA, right!
Mama e foarte draguta, mai ales cand i se pune pata ca ii lipseste un articol din casa si intotdeauna e unul care se gaseste greu prin oras, asa ca sa fie mai mare challenge-ul pentru mine. Astfel, de cateva zile se plange ca ii trebuie saci pentru aspirator, care cica se gasesc la Central. Mai exact unde in Central? Nu se stie. Ne-am certat vreo doua zile ca eu nu ma duc in Central sa caut acul in carul cu fan, sa ma duc pe la fiecare vanzatoare si sa o intreb: ’saci de aspirator aveti?’.
Ieri pe la 2pm ma suna cu solutia:
- Sus la Media Galaxy sunt saci, mi-a zis un coleg!
- Colegul tau de cand nu a mai fost sus la Central? Media Galaxy s-a mutat de-acolo anul trecut!
- Atunci nu stiu, cauta si tu prin oras! Orice sac de Philips e bun numai sa iei!
- Ok, ma duc la Domo ca e relativ in centru, daca nu gasesc asta e!
Ajung la magazin, intru, ma uit pe rafturi…la un moment dat vad un domn cu tricou verde pe care scria ’sunt aici ca sa te ajut’, bun!
- Spuneti-mi va rog, saci pentru aspirator aveti?
- Da, uitati aici!
( Eram chiar langa ei, insa nu ii vazusem. Era ca si cum ai intreba pe cineva in Piata Unirii cat e ceasul, cand este unul mare pe Biserica ).
- Ah ma scuzati nu i-am vazut! Vreau un sac pentru Philips, aveti?
- Ce model?
- Nu conteaza, orice model!
- Pai conteaza, ca nu se potrivesc deloc. Sunt vreo patru modele de saci de Philips…
- Great!!!
Imi ridic putin privirea, langa saci erau rafturile cu aspiratoare, gasesc repede un Philips care semana cu al mamei si zic:
- Ca si cel de pe raft!
- Ah pentru modelul acela nu avem saci! Dar sunteti sigura ca din acela e?
- Nu, dar pot sa dau un telefon si va spun.
Iau telefonul o sun pe mama:
- Mama, sunt patru modele de saci de Philips, uita-te ce model de aspirator ai tu…cica scrie pe spate!
- Ok, stai ca ma uit…pai scrie 1800 de watt…
- Aia-i puterea nu modelul!!! Cauta ceva cu FC si patru cifre..
- FC9501!
- OK, pa!
Ma uit la domnul care era acolo ca sa ma ajute si zic:
- FC9501!
- Nu avem! De ce nu incercati la Kaufland? Sau la Vitacom?
- Pentru ca habar nu am unde sunt saci de aspirator si pentru ca e prea lung drumul pana la Kaufland. Am sa incerc la Vitacom, merci mult!
Intru la Vitacom, deja eram mult mai bogata in cunostinte, ma duc direct la vanzatoare si zic:
- Saci pentru aspirator Philips FC9501 aveti?
- Sa vedem…
Ia doamna un catalog, cauta, rasfoieste se mai uita la mine, imi arata niste modele, ii explic ca habar nu am cum arata sacul …pana la urma gaseste ceva model 9599:
- E ok, dati-mi din ala ca ma descurc. Daca nu e bun il tai cu foarfeca si tot incape pana la urma.
- 5 bucati / set, 15 lei.
- 5 bucati??? Perfect!!! Ce o sa se mai bucure mama ma gandeam!
Ajung acasa, ii dau mamei sacii… se chinuie 10 min sa il ‘instaleze’, porneste aspiratorul…dupa doua minute simt miros de ars si philipsu scoate un sunet ciudat, dupa care se opreste. Se uita mama confuza la mine si zice:
- Oare ce-a patit?
- Pai nu stiu, miroase a ars si nu mai porneste…s-o fi ars, nu?
- Nu se poate!
- Las’ ca-i ok, macar ai cinci saci!
De vreo saptamana mi s-a stricat calculatorul si brusc imi vin idei de scris pe blog, dar nu am pe ce! Foarte funny…mai ales ca nu am mai scris de ceva vreme…
Stateam intr-o seara in bucatarie si ascultam Radio Guerrilla in timp ce ma mai ingrasam cu niste branza brie (branza aia fara gust pe care o mananci tu, cum zice Calinutz). La un moment dat arunc o geana pe oferta de la Carrefour, de fapt pe ultima pagina unde citesc: ‘week-end romantic de Sf. Valentin la Praga’. Iau revista sa ma uit mai atenta si ce aflu?
* 10.01-30.03.2008 – plecari in fiecare zi de joi cu retur duminica;
Adica Sfantul Valentin e in fiecare weekend incepand cu 10 ianuarie pana la sfarsitul lui martie, nu? Pe bune? S-a prelungit sarbatoarea asta importata…nasol! si-asa ma scotea din sarite.
* hotel de 4 stele, 460 euro pretul excursiei DAR nu sunt incluse taxele de aeroport obligatorii si-anume 95eur/persoana (pot suferi modificari) – asta e f amuzanta, adica poate prin martie sunt 110 eur taxele….ma rog…+ transportul de la aeroport la hotel si retur, 40 de eur/persoana…mmmm, nush ce sa zic, cam scumpa afacerea asta cu Cupidon la Praga!
In alta ordine de idei , acum doua zile ma plimbam singura prin Matei Corvin. In fata la Diesel, aud un cetatean in spatele meu strigand: ‘marci, forinti si ue schimbam’…alt nebun care traieste in trecut! ‘ue schimbam’ – whoaat?
Miercuri seara, inainte sa ma duc la serviciu, stateam la calculator si povesteam pe messenger, cand vad aterizand la mine pe tastatura o mamaruta! Biata de ea! NU stiu cum a patruns la noi in domiciliu. O chem pe mama sa ii arat ce prietena noua am, vine si joska sa se uite la mamaruta - niciunul nu intelegea cum a ajuns la mine la calculator. Am hotarat toti ca frigul de-afara a impins-o spre camera mea.
Cred ca am stat mai mult de o jumtate de ora si m-am uitat la ea cum imi exploreaza masa (cam cum te uiti intr-un acvariu cu pesti, minute in sir); m-am amuzat cand s-a urcat pe figurinele din ice age, s-a indreptat prima data spre veverita apoi a trecut la Manny.
La un moment dat am pus niste pomello, langa monitor si am adus-o mai aproape de el sa vad ce face, s-a urcat pe el si si-a infipt o antenuta…era foarte draguta ca se hranea din el cu capul in jos (de placere). Am plecat apoi la serviciu si am uitat total de ea. Ieri nu am stat prea mult pe-acasa din cauza mirosului de vopsea care iesea din baie si a durerii de cap provocate de acesta (careva din vecinii mei nu stie ca iarna nu se vopseste, pentru ca nu poti aerisi), iar azi cand am ajuns acasa am gasit-o pe mamaruta inecata in cana mea cu suc natural de portocale :((
Sper ca macar i-a placut sucul … 
ia uitati-va ce poezie am gasit in seara asta:
Fana
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Liviu Nanu [anton]
2004-10-24 | |
“era într-una din zilele acelea defecte în care ne bucuram de coacerea degetelor
mami strigau puşti blonzi vaca paşte
iarbă albastră?
şi-mi aminteam cum trînteai telefonul pleosc îmi rămînea
timpanul cîteva zile după aceea într-o
stare confuză din ecoul cuvintelor tale mi_se_rupe
dar cum spuneam era o zi frumoasă privirea-mi rămăsese agăţată de
o creangă uscată
de o frunză de aur (dacă o las acolo poate mi se împlineşte o dorinţă)
şi toţi (inclusiv Fana) eram vrăjiţi de muzica păstăilor de fasole yolarihii
pe Fana o cunoşteam din_clasa_a_şaptea_c de la şcoalageneralăNR1 dar ea nu ştia asta
ei îi plăcea să cânte în game înalte să repare chiuvete defecte
să privească mai mult spre pământ să brodeze goblenuri
şi uneori să plutească în apa din cadă cu părul ei verde
cum plutea fetiţa aia de ţigan înecată în rîu
după 7 zile cînd am chiulit toţi de la ore
uneori (mai mult în glumă desigur) îmi striga ai să mergi cu mine ai să mergi?
cu mine…
aşa credeam şi eu ba eram convins răspundeam invariabil da
şi acum o văd cum trece de la piaţă frumoasă şi văduvă model (de ce nu mă miră?)
uneori mă simte în spatele perdelei aruncă o privire în sus şi mă întreabă în gînd
ai să mergi cu mine ai să mergi?
cu mine…
oriunde pînă la capătul lumii să plutim amîndoi printre raţe de cauciuc”
biata fana…
ziceau cei de la travka
Duminca - cea mai plictisitoare zi a saptamanii, sau cel putin asa mi se pare mie. Am impresia ca nu se mai termina niciodata ziua asta. Pe la ora doua ma uitam la Apropo Tv, cu Andi Moisescu - a fost o alegere foarte buna pentru ca am aflat ceva extrem de important - si anume ca se poarta W. Unde? Cum? La numerele de la masina. Cel putin asa a declarat doamna Carmen Serban, in momentul in care andi moisescu a intrebat-o de ce a ales WSC.
- Pai W pentru ca se poarta, iar S si C de la Carmen Serban.
!!!
Pe la ora 4.30 ma intalnesc cu niste prieteni sa mergem la New Yorker. Ajung la locul de intalnire si in timp ce le povestesc ce informatie vitala posed de la doamna manelelor si cum ei habar nu au ce se poarta zilele astea la Bucuresti - ma uit cu un ochi la numarul fordului, detinut de unul dintre ei: WXM!!!
No way! we’re so hot! In concluzie: ne-am dus linistiti la mall.
De cateva zile ma tot gandesc ce sa ii raspund Denisei la intrebarea: care e cel mai frumos cadou pe care l-am primit, pentru ca la ce mi-as dori sa primesc, nici nu vreau sa incep sa ma gandesc. Pana la urma am gasit, e vorba de pin badge-uri - la care tin fff mult: un fokker de la Rada si un eurofighter + un airbus 310, de la sora mea mai mare, Manu.
In alta ordine de idei: ieri, Joska era sa o muste pe o vecina, nefiind la prima abatere de acest gen. Acum un an a muscat-o pe vecina de la etajul 5 , eu ma mir ca inca mai sta la noi in bloc si nu l-au luat cei de la ecarisaj, pentru ca stie sa fie foarte nesuferit daca vrea si nu prea il suporta ceilalti locatari.
Explicatia mamei la episodul de ieri:
- A vrut sa o muste pentru ca avea niste sticle de ţuică in plasa, iar Joska nu suporta alcoolul!
- Ti-a marturisit tie treaba asta, in timp ce il certai ca a fost rau?
- Nu mai rade Fana, ca numai la betivi latra iar femeia aia avea tuica in plasa…
- Siiiiiiigur ca da! Eu zic sa ii explici ca daca ai alcool in plasa nu inseamna neaparat ca esti si betiv, mi se pare ca e cam confuz la capitolul asta!
***
ma ‘omoara’ piesa asta!
